Un an agitat, plin de
evenimente intense pe scena politica, evenimente cu repercursiuni pe termen
lung, atat in plan intern cat si international. O suita de interese, miscari
politice, manipulare, frauda, agitatie continua ce ne ametesc dar nu ne pot
face sa nu ne ridicam semne de intrebare. Jocuri politice de culise, marionete
ce fac gafe, promisiuni nerespectate ce ne arata ca in fond mizele reale ale
jocului sunt altele decat ar parea la o prima citire a presei. Si in sfarsit, o
presa corupta,folosita ca instrument de manipulare a maselor de gura-casca, cu
ziaristi platiti sau intimidati astfel incat sa scrie ce se doreste.
Aceasta este doar o trecere in revista a intamplarilor
recente, fara pretentia de a surprinde tot adevarul.
Ianuarie 2012 si
miscarile de strada – corelatie cu evenimentele urmatoare
Pe fondul “primaverii arabe” recente si a perpetuarii acelui
tip de miscari stradale (occupy), in Bucuresti si alte orase din tara se incearca stimularea
unei miscari cu aparent substrat politic local. Cateva coincidente si modul de
desfasurare ridica insa semne de intrebare. Actele de vandalism, desi par a fi
evenimente izolate si necoordonate, ridica insa chiar si oamenilor obisnuiti
semne de intrebare. Sunt implicate galerii de fotbal organizate, jandarmeria se
misca greu, chiar oamenii iesiti in strada ca manifestanti de buna credinta
ajung sa se implice in prinderea “infractorilor”. Tot circul nu face decat sa
starneasca opropiul publicului larg si sa discrediteze miscarea.
Miza politica locala:
schimbarea Presedintelui Basescu si Premierului Boc, ca fructificare a unor
decizii politice nepopulare.
Laitmotivul folosit
de opozitie: conducere corupta, dictatoriala, Presedinte care nu tine cont
de popor, degradarea situatiei economice pe fondul crizei, politica de
austeritate (care insa, judecand la rece, a dus la mentinerea unui nivel
acceptabil economic, in conditiile in care alte state din zona euro au avut o
evolutie negativa puternica) etc.
Factor declansator
aparent, exploatat de opozitie: exprimarea demisiei a lui Raed Arafat
(asupra careia insa acesta a revenit in timp), ca semn de protest pentru legea
sanatatii si privatizaera serviciilor de ambulanta.. Totul, pe fondul unei
atitudini arogante, directe si dure a Presedintelui, care nu o data a neglijat
puterea sau competenta unor oameni din jurul sau, care a tratat cu indolenta si
a avut reactii cel putin exagerate, daca nu chiar grosolane la adresa unor
oameni de valoare.
Reactia Presedint4elui: retragerea proiectului de lege, ceea
ce a dus la anularea “motivului”, respectiv a motivatiei explicite a miscarii.
Scop clar, linie
directoare, program de actiuni: suspendarea Presedintelui, schimbarea
Guvernului, program de actiuni insa nu exista.
Nemultumirile sunt multiple, oamenii ies in strada sa isi
strige frustrarile, care acopera o arie diversa, insa nu exista un scop comun
clar sau un lider charismatic care sa uneasca si sa anime multimile. Cei doi
lideri politici din opozitie, Crin Atonescu si Victor Ponta nu dovedesc nici
abilitati organizatorice, nici oratorice capabile sa anime masele. Programul de
lucru nu transpare. Singurul punct comun, singurul tel vehiculat: schimbarea cu
orice chip a guvernarii, fara a fi sustinut de un plan clar care sa se adreseze
credibil nevoilor oamenilor devine clar ca nu va duce la o victorie.
Evenimentele sunt urmarite si comentate in presa internationala:
Canada, Belgia, lumea araba, Rusia, SUA. Comentariile sunt legate in principal
chiar de asemanarea cu lumea araba si miscarile tip Occupy, cel putin in faza
initiala.
Manipularea
maselor: - atragere persoane la manifestatii prin mass-media, dar si
social-media, exagerarea numarului participantilor.
Personal am avut
ocazia sa urmaresc una dintre manifestatii dintr-o locatie din Piata Victoriei.
O mana de oameni cu pancarde, maxim 300 persoane, manifestau in fata Muzeului
Antipa. Stirile TV insa vehiculau in aceeasi zi, dupa ora 17, prezenta a “mii
de oameni” in Piata Victoriei. Mentionez ca pe tot acest timp am fost in respectiva
locatie si am putut urmari evenimentele. Cadrele filmate, prezentate seara la
tv erau filmate de jos, de aproape, creand impresia unei multimi. Greu de
crezut ca aceasta tehnica nu era folosita intentionat, cu scopul clar de
manipulare. Greu de crezut ca profesionisti mass-media au folosit doar pentru
rating o tehnica mai degraba de manipulare!!!!!!
Tot evenimentul nu a facut decat sa imi aminteasca de
Revolutie si stirile de la Europa libera, conform carora in Timisoara au fost
nici mai mult nici mai putin de 60000 (saizeci de mii) de morti!!! Greu de crezut chiar si pentru un copil,
uimitor insa ca totusi au fost oameni care au crezut. In ianuarie, regasim
tehnica folosita de Reuters si Associated Press care vorbesc de “mii de
persoane” . [1]Atunci
ca si acum: la cald, oamenii se dovedesc a nu rationa suficient de clar, a
nu-si pune intrebari si a “lua de-a gata” informatiile pe care le vehiculeaza mai
departe si pe baza carora isi justifica actiunile, altfel mai putin rationale
si justificabile.
In ianuarie, chiar daca au existat motive reale pentru multi
oameni sa iasa in strada, acestea au fost grosolan umflate si invalidate prin
implicarea exagerata a media (Voiculescu?!). Reactia publicului larg a fost de
scarba si in final de detasare fata de aceasta miscare, chiar daca motive reale
de nemultumire existau la nivelul maselor.
Termenul de “manipulare” a fost folosit in cateva randuri in
contextul acelor miscari. Viorel Hrebenciuc a facut de exemplu o declaratie
destul de socanta la conferinta RoNewMedia, la cateva
luni dupa evenimente, declaratie careia incearca ulterior sa-i dea o alta nuanta (initial
vorbeste de manipulare si primavara araba, ulterior spunand ca se referea doar
la implicarea social-media in desfasurarea actiunilor) Puterea a acuzat
opozitia de manipulare si instigare, opozitia a acuzat serviciile secrete,
Jandarmeria, Guvernul etc. Ca in orice tentativa de manipulare a maselor, s-au
folosit cateva tehnici de la incercarea de delegitimare a autoritatii puterii
pana la obtinerea unor “lideri” sau martiri in urma protestelor de strada. Sa
ne amintim discursurile penibile ale unui Crin Antonescu/Antonovici incapabil
si vehement fara rost, dar si episodul tragic-comic penibil al militarului
venit la manifest in piata. Numele lui este neimportant, ceea ce este de
urmarit este tentativa de a folosi (ca si la Revolutie) ideea de asociere a
forurilor legitime investite cu autoritate si recunoscute de public (gen
Armata) cu miscarea “populara”. Un alt fel de “Armata e cu noi”, facut intr-o
maniera grotesca si lipsita de sens, atat de penibila incat majoritatea
oamenilor au preferat sa urmareasca evenimentele cu detasarea cu care te uiti
la un spectacol de circ.
Ca si procedeu de
manipulare ramane interesant intr-adevar si polarizarea: “ori cu noi, ori
impotriva noastra”, procedeu folosit pe tot parcursul anului si evident
inoculat in mentalitatea colectiva. Personal, fara a fi un suporter al vreuneia
dintre parti, ci mai degraba o persoana iritata de situatia interna creata,
mi-a fost dat sa observ incredibila lipsa de discernamant a taberelor: daca
critici USL esti pro-Basescu, daca critici pe Basescu esti pro-USL. Rationament
pe care oricare dintre noi, daca ne raportam la logica invatata in clasa a 9-a,
il recunoaste ca fiind de altfel fals. Dar logica isi pierde valoarea in
politica....unde forma e mai importanta decat fondul iar rationamentul maselor se
face intuitiv si fara validarea informatiilor.
In final, intrebarea ramane cine si ce a incercat sa faca:
opozitia a incercat doar sa castige capital de imagine prin asocierea cu
miscarea populara si a facut-o intr-o maniera atat de grosolana incat a obtinut
efectul contrar, puterea a reusit sa induca si sa propage imaginea de vandali a
manifestantilor?! Ambele?!
Revenind la procesul manipularii, interesanta
ar fi o analiza a tehnicilor de manipulare, detaliata, pe aceste evenimente.
Vom reveni.
Toate ridica alte semne de intrebare, referitoare la
interesele reale din spatele miscarii. Stand sa ne gandim, ar trebui intai sa
intelegem cine sunt protagonistii si ce interese ii pot mana in actiunile
acestea.
Interese / mizele
jocului:
-
opozitia pentru preluarea puterii si anularea
sau musamalizarea unor dosare. Oameni politici – procese pe rol, amenintari:
Voiculescu, Nastase etc. Interesele si persoanele vizate nu puteau astepta pana
in noiembrie, avand nevoie cel putin de o diversiune daca nu de a scapa
efectiv.
-
interese
economice legate de orientarea politica externa a Romaniei,
-
interese externe: probleme precum scutul,
Nabucco, exploatarea gazelor de sist, Rosia Montana etc. Orientarea pro-vest,
fatisa si chiar uneori deranjanta a Presedintelui, care a iritat cateva cercuri
influente estice. Peste acestea se suprapune problema vizitei Presedintelui la
Ambasada Chinei, cu asa-zisa ocazie a noului an chinezesc... care insa nu se
serba la momentul acela si care cel putin a facut atente forurile vestice. O analiza asupra unor astfel de interese a
fost publicata sub titlul “Revolutia lichelelor”[2]
– nu are rost sa reluam ideile aici pe larg, articolul putand fi consultat la
link.
Final: miscarea
pierde in amploare, raman cateva luni o mana de oameni care protesteaza in
Piata Universitatii, majoritatea pensionari.
Emil Boc demisioneaza. Ungureanu este numit Premier. Are parte
doar de 3 luni de guvernare, pline de controverse si lupte politice de culise.
Ambele tabere pierd
capital de imagine. Opozitia rateaza ocazia de a-l suspenda sau demite pe
Presedinte, puterea cedeaza prin demisia lui Boc (devenit total nepopular),
devenind vulnerabila in fata miscarilor de culise ale opozitiei, care nu
renunta la lupta si incearca prin orice mijloace sa saboteze deciziile puterii.
Cine pierde in final cel mai mult:
imaginea Romaniei, economia. Lipsa de stabilitate si timpul pierdut in
scandaluri neproductive muta atentia oamenilor de la alte probleme,
politicienii nu au ragazul necesar sa se implice in problemele reale ale tarii
sau nu mai dau importanta cuvenita
acestora.
(N.A. Am inceput cu aceste evenimente comentate, intrucat si la aceasta ora suiectul este de actualitate, in corelatie directa cu ce se intampla inclusiv in aceste momente, iar tehnicile de manipulare folosite sunt similare)
“Riot
police estimated up to 4,000 Romanians staged protests on Saturday in more than
20 cities, although the actual numbers may be higher” http://www.reuters.com/article/2012/01/15/romania-protests-austerity-idUSL6E8CF0IA20120115
